Micronutrienții de care organismul are nevoie pentru o funcționare optimă - partea 1

Fragment din cartea "Miracolul micronutrientilor", Jayson Calton & Mira Calton

Starea precară de sănătate sau o boală poate fi corelată direct cu o deficiență de micronutrienți, atunci ea poate fi prevenită și/sau vindecată prin asigurarea și menținerea cantității necesare și suficiente din micronutrientul respectiv.

Într-un studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, cercetătorii au ajuns la concluzia că insuficiența cardiacă congestivă (în foarte multe cazuri) este puternic corelată cu niveluri semnificativ de scăzute la nivelul sângelui și al țesuturilor micronutrientului suplimentar coenzima CoQ10. Studiul a determinat că severitatea bolii de inimă este direct proporțională cu severitatea deficienței de CoQ10 și a concluzionat că „deficiența de CoQ10 poate fi o cauză majoră, dacă nu singura cauză, a cardiomiopatiei.

Dr. Michael Holick, de la University School of Medicine din Boston, arată în studiul lui despre vitamina D și lumina soarelui că femeile care sunt deficitare în vitamina D au un risc mai mare cu 253% de a dezvolta cancer colorectal și cu 222% mai mare de a dezvolta un cancer de sân. El sugerează că nivelul de vitamina D în sânge calculat la momentul diagnosticării cancerului de sân prognozează cu acuratețe speranța de viață a respectivei femei.

Un alt studiu la Mount Sinai Hospital din Toronto, Canada, arată că femeile cu niveluri scăzute de vitamina D la diagnosticarea cu cancer la sân vor dezvolta metastaze în proporție de 94%, iar 73% vor muri în până la zece ani după diagnosticare.

Studii efectuate la Arizona Cancer Center și Cornell University au determinat că mortalitatea totală din cauza cancerului a fost redusă cu aproximativ 50% la cei care iau 200 micrograme de seleniu pe zi. Riscul de a dezvolta cancer de prostată a fost mai mic cu până la 74%, cancer colorectal cu până la 58%, iar cancer pulmonar cu până la 48%.

De remarcat este faptul că cei mai mulți dintre medicii convenționali abordează vitaminele și mineralele complet pe dos. Medicii tind să folosească vitaminele doar dacă medicamentele nu au efect. Ei ar trebui să prescrie vitaminele mai întâi. (mulți o fac însă suplimentele prescrise sunt doar, comerciale - vom discuta despre acest lfapt într-o postare viitoare).

Imaginați-vă un medicament care ar putea să vindece în câteva zile sau săptămâni o boală fatală folosind doar o doză mică, fără toxicitate și cu o rată de succes de 100%. Un astfel de medicament nu există și nici nu va exista vreodată. Dar asta este puterea și potențialul nutrienților.

Vitamina A, Crom, Luteina Cupru Vitamina B1 (tiamină), Iod, Vitamina B2 (riboflavină), Fier, Vitamina B3 (niacină), Magneziu, Vitamina B5 (acid pantotenic), Mangan, Vitamina B6 (piridoxină), Fosfor, Vitamina B7 (biotină), Potasiu Vitamina B9 (folat), Seleniu, Vitamina B12 (cobalamină). Siliciu, Colină, Zinc, Vitamina C, Omega-3, Vitamina D, Omega-6, Vitamina E, Acid alfa-lipoic, Vitamina K, Aminoacizi (carnitină), Bor, CoQ10, Calciu - iată cei mai importanți micronutrienți.

Toate mineralele se găsesc în solul și apa pământului. Plantele nu creează minerale; ele trebuie să le extragă din solul pe care cresc. Deci toate mineralele au acest lucru în comun, dar ele nu sunt interschimbabile. De exemplu, calciul, unul dintre mineralele esențiale, este necesar pentru contracțiile musculare, în timp ce zincul, un alt mineral esențial, ajută mirosul și gustul. Dacă organismul tău are o deficiență de calciu, zincul nu îl va ajuta în contracția musculară. Și viceversa, dacă organismului tău îi lipsește zincul, calciul nu îl va ajuta în percepția gusturilor și mirosului.

Vitaminele nu se găsesc în sol sau în apă. Ele sunt produse de plantele și animalele pe care le consumăm.

Vitaminele solubile în grăsimi — A, D, E și K — sunt absorbite cu ajutorul acizilor biliari și pot fi depozitate în mari cantități în grăsimea corpului și în ficat până când este nevoie de ele. Toate celelalte vitamine sunt solubile în apă, ceea ce înseamnă că nu pot fi stocate în organism în cantități semnificative (B12 este o excepție). Ceea ce înseamnă că vitaminele solubile în apă vor călători prin fluxul sangvin și, dacă organismul nu le va folosi, vor fi eliminate prin urină; deci nu sunt puse deoparte pentru vremuri mai grele precum vitaminele solubile în grăsimi. Și o spunem din nou: nicio vitamină nu poate lua locul unei alte vitamine.

Funcțiile lor sunt unice. Vitamina A, de pildă, ajută la vederea de noapte, pe când vitamina B9, numită și folat, ajută la prevenirea apariției de spina bifida la nou-născuți.

Dacă o funcție esențială a organismului cere calciu, magneziu, vitamina K și zinc, iar calciul și zincul sunt deficitare, atunci, indiferent de cât de mult magneziu și vitamina K sunt prezente, funcția respectivă nu va fi niciodată dusă la îndeplinire așa cum ar trebui și va rămâne o ușă deschisă pentru probleme de sănătate și boli în viitor.

Viceversa, o cantitate suficientă de micronutrienți permite organismului să execute funcții critice și poate preveni sau vindeca o problemă de sănătate sau o boală cauzată de deficiența de micronutrienți.

Analizele serologice — obișnuitele analize de sânge cerute de cei mai mulți medici — pot duce la citiri eronate de calciu. Ele sunt problematice și din alte motive. Un studiu din 2009 de la Universitatea Oxford a arătat că, deși nivelul seric de B12 la unii pacienți arată în limite normale, ei ar putea avea totuși o deficiență de B12 dacă organismele lor nu produc destulă transcobalamină- (proteine din glandele salivare care au rolul de a proteja vitamina B12 de degradare în stomac). Deci, cineva poate avea o analiză de sânge care să indice că nivelul de B12 este suficient și totuși să sufere de o deficiență de B12, care duce la oboseală, probleme de memorie și boli cardiovasculare.

Rezultatele analizelor serologice ale sângelui pot să varieze în funcție de câtă inflamație suferă organismul în acel moment.

După un studiu din American Journal of Clinical Nutrition, o analiză clinică sigură a micronutrienților din plasmă (din sânge) poate fi făcută doar când gradul de inflamație din organism este cunoscut. Aceasta din cauză că nivelul anumitor vitamine și minerale descrește cu până la 40% când inflamația este prezentă. Astfel valorile scăzute nu indică în mod necesar o deficiență. Așadar, dacă organismul tău se luptă cu o infecție, de exemplu, aceasta duce la un răspuns inflamatoriu, care va face ca nivelul din sânge al unor micronutrienți să apară mai scăzut. Cum acest lucru poate fi temporar, te poate face să crezi că ești mai deficient decât în realitate și că ai nevoie de megadoze din respectivul micronutrient deficitar (nu e bine) sau de alte intervenții și mai serioase. Concluzia este că, cel puțin în aceste circumstanțe, analizele serologice ale sângelui s-au dovedit greșite.

Analiza serologică a sângelui nu este perfectă în identificarea stării micronutrienților, dar este un punct de plecare decent, atâta timp cât nu o iei ca literă de lege și nu te bazezi doar pe ea.

Trecerea la o mâncare hrănitoare, micșorarea carenței de micronutrienți, și suplimentarea inteligentă și responsabilă cu micronutrienți, eliminarea tuturor produselor toxice din casa noastră, reprezintă primii pașii pentru hrănirea organismului cu nutrienții de care are nevoie pentru a preveni dezechilibrele.

Concluzia este că fie ne obținem mineralele esențiale din mâncare sau suplimente, fie nu le avem deloc.

În postările următoare vă vom arăta rolul și implicarea fiecărui micronutrient din organismul nostru.